Ați auzit vreodată de educația time-out? Dacă vă imaginați două minute de pauză ca în hochei, nu sunteți departe de adevăr. Dar despre ce este vorba mai exact și când se aplică această metodă? Ca toate metodele educaționale, aceasta nu este pentru toată lumea. Vă explicăm mai mult.
Probabil că ați trăit cu toții o situație în copilărie când părinții voștri v-au trimis la colț ca pedeapsă și poate v-ați trimis și acolo proprii copii. În lume, această tehnică de pedeapsă are un nume ceva mai blând, dar și un curs mai puțin crud. Bineînțeles, tehnica time-out-ului are aspectele sale pozitive, dar și negative. Aruncați o privire mai atentă cu noi la modul în care funcționează de fapt.
Un altfel de stat la colț
Chiar înainte de a decide să apelați la time-out, faceți-vă reguli. Această tehnică, presupune că încercați să evitați cu orice preț să puneți copilul la colț. Prin urmare, alegeți un alt loc care nu va fi atât de umilitor pentru copil și poate fi, de asemenea, confortabil. Un scaun sau o canapea preferată intră, de asemenea, în considerare și chiar are un efect pozitiv asupra psihicului copilului. Statul în colț are și ceva în el, dar o astfel de pedeapsă poate fi crudă pentru mulți copii. Oferiți copilului posibilitatea de a alege unde să stea dar locul trebuie să fie clar vizibil din punctul dvs. de vedere. La urma urmei, copilul ar trebui să stea în liniște și să se gândească asupra ce a făcut sau a greșit. Și e mult mai bine să gândeescă într-un loc confortabil, nu-i așa?
Time-out pentru toți
Poate că nu pare așa la prima vedere, dar time-out nu este doar pentru copil, ci și pentru părinte. În timpul tăcerii, nu poate evita să se gândească dacă a acționat prea grăbit și dacă decizia sa a fost dominată de furie. Adevărul este că și părinții greșesc uneori, iar time-out-ul este oarecum o pedeapsă reciprocă. Realizați ce a precedat de fapt pedeapsa și cum să o evitați data viitoare. Încercați să vă gândiți cum veți vorbi cu copiii după ora stabilită și să discutați problema. Nu contează de ce i-ați dat copilului time-out, important este că știți să vorbiți despre asta și să preveniți să se repete.
Două minute sau mai mult?
În sport, Time-out durează diferite perioade de timp și va fi același și în mediul de acasă. Totul depinde aici de vârsta copilului, dar și de părerile cu privire la calcularea duratei time-out-ului. Există experți care susțin că preșcolarii ar trebui să aibă o pauză de două până la cinci minute, iar școlarii de până la 10 ani ar trebui să rămână în această stare timp de 5 până la 10 minute. Cu toate acestea, timpul pedepsei poate fi determinat în alt mod - un copil de un an ar trebui să aibe o pedeapsă de un minut. Deci un copil de patru ani va ispăși o pedeapsă de patru minute, un copil de opt ani va sta liniștit într-un loc timp de opt minute. Tehnica time-out este recomandată copiilor care merg la grădiniță sau școala elementară. O astfel de metodă este, desigur, ineficientă și inutilă pentru elevii de liceu.
Time-out sau time-in?
La fel ca orice practică educațională, tehnica time-out nu este potrivită pentru toți copiii și nu este întotdeauna potrivită. Mulți copii se simt umiliți în tăcere în timpul unei astfel de pedepse, iar cei mai mici nu înțeleg de ce nu pot petrece acest timp cu părinții lor, pe care îi iubesc mai presus de orice. Copiii nu știu încă să-și controleze emoțiile și, deși tehnica time-out-ului ar trebui să-i învețe doar asta, nu reușește întotdeauna. Copiii nu au ajuns încă la vârsta la care își pot pune la îndoială conștiința și în timpul pedepsei cred că părinții lor sunt răi, proști și nu-i iubesc. La urma urmei, ce le mai puteți spune cu o asemenea pedeapsă? Te iubesc, dar nu te voi lăsa să te apropii de mine până nu te calmezi.
Pentru cei care consideră tehnica time-out crudă, în ciuda tuturor, oamenii de știință au venit cu tehnica time-in, care este practic opusul. Time-in nu este un tip de pedeapsă în care copilul ar trebui să se gândească la comportamentul său. În timpul aplicării tehnicii time-in, părinții vorbesc cu copilul, îl încurajează și comunică deschis despre problemă. Și toate acestea în imediata apropiere. Datorită acestui fapt, copiii se vor simți iubiți chiar și într-o situație neplăcută, în care au fost vinovați și nu și-au ascultat părinții. În tăcere, copiii își înăbușesc emoțiile, dar cu metoda time-in le pot exprima pe deplin și așa învață să le controleze.
Pedepsele fac parte din educația copiilor. Unii nu le-au experimentat în copilărie, alții iarăși le cunosc foarte bine. Așa că indiferent de modul în care ați decide să vă pedepsiți copilul, fiți mereu aproape de el și nu-l pedepsiți mai mult decât merită.
